A fi mamica înseamnă să pierzi controlul timpului şi al dragostei. Asta am citit de dimineaţă în timp ce răsfoiam site-urile. Şi de cum am terminat de citit această frază, am fost cuprinsă de un sentiment ciudat…am vrut parcă să ţip ca să mă audă toată lumea….E adevărat…aceste cuvinte sunt adevărate şi profunde…
Când îl purtam pe Rareş în burtică ştiam că îl voi iubi, însă nu îmi puteam imagina că va fi chiar aşa…nu credeam că într-o zi, îl voi privi şi vei simţi ceva atât de puternic şi de profund cum n-am mai simţit vreodată. Am rămas surprinsă…de puterea acestui sentiment… Ştiam că voi iubi acest copil, dar nici chiar aşa.
A fi mămică este un amestec de dulce şi amar. Alte cuvinte care au o semnificaţie adevărată… Când îl văd că este atât de mic şi de fragil, că nu doarme şi nu face nimic singur, am impresia că greutăţile nu se vor mai sfârşi. Dar când văd că în fiecare zi mai face câte un lucru care îl îndreaptă spre independenţă, că reuşete ceva singur, fără a mai avea nevoie de sprijinul meu, îmi dau seama că... va creşte, va avea tot mai puţină nevoie de ajutorul meu, că o va lua pe drumul lui…şi, deşi, nu va mai fi puiuţul mic şi pitic, la care mă uit, noaptea, ore în şir, va tot puiul meu mare…pe care îl voi iubi la fel de necondiţionat.
Şi cum să poţi să nu iubeşti o asemenea minune.
vineri, 11 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu