miercuri, 21 septembrie 2011
O sa mai am un baietel....
Da da ...asa dintr-o data trebuie sa va spun ca, in decembrie, voi naste cel de-al doilea baietel....Inca nu ne-am hotarat ce nu ii vom pune, insa stim ca o sa poarte tot un nume cu R....Cum s-a intamplat?....Sincer...nu a fost ceva programat....Si tot sincer va spun ca, atunci cand am aflat ca sunt insarcinata am vrut sa renunt la el....Dumnezeu nu mi-a dat voie...o sa va spun povestea in alta postare....Asa ca familia mi se va mari, iar eu voi deveni soacra cu doua nurori....
Un nou inceput
Offff, Doamne Dumnezeule....cine se gandea ca viata asta poate fi atat de cruda uneori....De multe ori esti pus in situatii cruciale....Pe scurt....am inceput sa scriu aici anul trecut, cand il asteptam pe Rares....ma pregateam sa nas la Isis....pot spune ca am inceput sa scriu din obligatie...lucru care, pe parcurs a devenit placere...din pacate, la aroximativ un an de postari...cineva a luat decizia ca acest blog nu mai trebuie bagat in seama...asa ca am stopat postarile...Zic eu ca am facut cea mai proasta alegere....ca am ranit, am dezamagit persoane care m-au ajutat sa aduc pe lume cel mai frumos dar primit de la viata asta....Regret nespus momentul in care am zis STOP postarilor.....
Sper sa imi pot repara greseala cat de cat si sa mai ajung, catusi de putin, la inima celor pe care i-am suparat....
Asa ca, incepand din aceasta seara, de 21 septembrie, o seara plina de durere pentru mine, m-am decis sa umplu, din nou, paginile acestui blog....este posibil sa nu ma citeasca nimeni, dar si asa, eu o sa scriu...o sa imi fac un fel de jurnal....
Sper sa imi pot repara greseala cat de cat si sa mai ajung, catusi de putin, la inima celor pe care i-am suparat....
Asa ca, incepand din aceasta seara, de 21 septembrie, o seara plina de durere pentru mine, m-am decis sa umplu, din nou, paginile acestui blog....este posibil sa nu ma citeasca nimeni, dar si asa, eu o sa scriu...o sa imi fac un fel de jurnal....
vineri, 25 februarie 2011
La mulţi ani, ISIS Medical Center: Aniversare 2 ani de Isis cu gala „Zece oameni de valoare pentru Constanţa" şi concursul „Mama şi copilul - emoţie şi fericire
Cu ocazia împlinirii a doi ani de existenţă a primei maternităţi private din Constanţa - Isis Medical Center, la Pavilionul Expoziţional Constanţa va avea loc, pe 7 martie, începând de la ora 19.00, un eveniment dedicat oamenilor de valoare din oraşul nostru.
vineri, 11 februarie 2011
A fi mămică este un amestec de dulce şi amar
A fi mamica înseamnă să pierzi controlul timpului şi al dragostei. Asta am citit de dimineaţă în timp ce răsfoiam site-urile. Şi de cum am terminat de citit această frază, am fost cuprinsă de un sentiment ciudat…am vrut parcă să ţip ca să mă audă toată lumea….E adevărat…aceste cuvinte sunt adevărate şi profunde…
luni, 7 februarie 2011
Am născut la un Spital Prieten al Copilului: Doamnelor, nu ezitaţi! Isis este pentru toate
Sunt mândră că sunt mămica unui băieţel care a avut norocul să se nască într-o maternitate care ştie să fie alături de pacienţii ei şi care încearcă să le ofere acestora tot ceea ce este mai bun pentru ei. Sunt mândră că, atât eu, cât şi puiuţul meu, facem parte dintr-o adevărată familie medicală, familia Isis Medical Center. Sunt mândră şi onorată că, în cele mai importante momente din viaţa unei mame, am avut alături de mine o echipă de profesionişti. Pentru asta vreau să mai mulţumesc, încă de o mie de ori, doctorului Mohamed Zaher, managerul Isis. Dar poate vă întrebaţi ce-mi veni. Ce se întâmplă cu mine de arunc cu atâtea mulţumiri şi laude. Păi să va zic….Am două motive şi sunt destul de serioase….
miercuri, 26 ianuarie 2011
Au trecut cinci luni... Sunt baiat mare....
Cu freza de tocilar...Au ras de mine.... |
Cinci luni....atat a trecut de la prima imbratisare a puiului meu....Cinci luni...au trecut atat de repede si totusi parca ieri eram la ISIS si ma pregateam sa nasc....Cinci luni pline de bucurie, pline de iubire, pline de lucruri noi....
Cine a zis ca un copil este o binecuvantare pentru familia in care se naste a avut perfecta dreptate...Viata noastra in aceste cinci luni a fost total diferita. Nu a fost zi fara tot felul de intrabari despre Rares, despre felul cum doarme, cum mamanca, cum plange, cum rade....Oare il doare ceva, oare e satul....Ce o fi in capusorul lui mititel....In fiecre luna, din cele cinci....scoteam lucrusoarele din primele zile si ma minunam sa vad cat de mult a crescut...cat de mult s-a schimbat...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)